zdruncin
- ZDRÚNCIN s.n. 1. Zdruncinătură. ♦ Fig. Efort, strădanie. 2. Fig. Tulburare, zbucium, frământare. [Var.: zdrúncen s.n.] – Din zdruncina (derivat regresiv).
- Sinonime: ZDRÚNCIN s. v. clătinare, clătinat, clăti-nătură, hurducare, hurducat, hurdu-cătură, scuturare, scuturat, scutură-tură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură.
- Ortografie: zdrúncin s. n.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
