vreme
- VRÉME, vremuri, s.f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimete etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. ◊ Loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată şi odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. ◊ Loc. conj. În vreme ce (sau înv. în vreme când) = în timpul în care, pe când. ◊ Expr. O vreme = o perioadă de timp. A-şi pierde (sau a-şi trece, a-şi omorî) vremea = a-şi irosi timpul în zadar, a lenevi. În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinereţe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ţi-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfăşurarea unei acţiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea mesei ◊ Loc. adv. Într-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zileu sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = Până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. ◊ Loc. adj. şi adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credinţele religioase) Vremea de apoi = viaţa viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoriceşte; epocă, veac, secol. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = Din vremurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. ◊ În negura vremii = în trecutul îndepărtat. ♦ (La pl.) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanţe. II. Stare a atmosferei la un moment dat şi într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [Pl. şi: vremi] – Din sl. vremen.
- Sinonime: VRÉME s. 1. v. timp. 2. v. perioadă. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit şi ~ lui.) 7. v. mo-ment. 8. v. dată. 9. v. răgaz. 10. (la pl.) conjunc-tură. împrejurări (pl.), timpuri (pl.). (urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasă.) 12. v. climă.
- Antonime: Vreme – nevreme
- Ortografie: vréme s. f., g.-d. art. vrémii; (perioade, ocazii) pl. vrémuri /vremi
Exemple pentru vreme
- De vreme ce ai scăpat, nu mai contează că a fost greu sau uşor.
- Nici nu se putea o vreme mai proastă.
- Nici nu se putea o vreme mai urâtă.
- Nu avem vreme de pierdut.
- Trebuie să fie vreme frumoasă, iar vântul slab.
- În ultima vreme nu prea sunt în apele lor.
- De vreme ce eşti de acord, de ce să nu semnezi documentul?
- Nu trebuie să ne înşelăm. Vremea ce vine nu e o vreme de triumf pentru creştinism. Cum n-a fost nici cea care pleacă. Ci, ca tot veacul, vremea ce vine e o vreme de încercare. O vreme în care se vor număra oile de capre, însă nu se vor despărţi, cum nici grâul de neghină! S-a schimbat numai sensul ispitelor. (Mircea Vulcănescu)
» mai multe citate despre vreme...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia