vrednic
- VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din sl. vredinu.
- Sinonime: VRÉDNIC adj. 1. v. harnic. 2. v. competent. 3. v. demn.
- Antonime: Vrednic – nedemn, nevrednic
- Ortografie: vrédnic adj. m., pl. vrédnici; f. sg. vrédnică, pl. vrédnice
Exemple pentru Vrednic
- A cădea cu cei buni e vrednic de laudă. (Dante Alighieri)
» mai multe citate despre vrednic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia