virtute
- VIRTÚTE, virtuți, s.f. 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În loc. prep.) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri după fr. vertu).
- Sinonime: VIRTÚTE s. v. însușire.
- Antonime: Virtute – cusur, defect, meteahnă, viciu
- Ortografie: virtúte (integritate morală) s. f., g.-d. art. virtúții; pl. virtúți
Exemple pentru virtute
- Fericirea constă în virtute în general sau într-o anumită virtute; căci fericirii îi este proprie activitatea sufletului conformă cu virtutea. (Aristotel)
» mai multe citate despre virtute...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia