vingalac
- VINGĂLÁC s.n. v. vingalac.
- VINGALÁC, vingalace, s.n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălác s.n.] – Din germ. Winkelhaken.
- Sinonime: VINGALÁC s. v. culegar.
- Ortografie: vingalác s. n., pl. vingaláce
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
