vecinătate
- VECINĂTÁTE, vecinătăți, s.f. I. 1. Starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini. 2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime. 3. Cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat). II. Stare de vecin (II); vecinie, rumânie, iobăgie. – Lat. vicinitas, -atis.
- Sinonime: VECINĂTÁTE s. 1. (pop.) megieșie. (~ celor două comune.) 2. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Prin ~.) 3. (IST.) iobăgie, rumânie, șerbie, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependență a țăranului s-a numit în Moldova ~ sau 'vecinie', în Transilvania íobă-gie', iar în Țara Românească 'rumânie'.)
- Ortografie: vecinătáte s. f., g.-d. art. vecinătății; pl. vecinătăți
Exemple pentru vecinătate
- Bunele relații de vecinătate au degenerat în adevărate boli venerice. (Goran Mrakic)
» mai multe citate despre vecinatate...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia