urcare
- URCÁRE, urcări, s.f. Acțiunea de a (se) urca și rezultatul ei; urcat1. – V. urca.
- Sinonime: URCÁRE s. 1. v. escaladare. 2. v. ridicare. 3. v. că-țărare. 4. v. înălțare. 5. v. ascensiune. 6. v. majorare. 7. v. creștere.
- Antonime: Urcare – coborâre
- Ortografie: urcáre s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări
Exemple pentru urcare
- Filosofică
Floarea STĂ în apă,
Apa STĂ în vază,
Vaza STĂ pe masă,
Masa STĂ în casă,
Casa STĂ pe Terra,
Dar Terra se află
De la origină,
În dublă MIȘCARE
Și-n EXPANSIUNE,
Cu Calea Lactee
Și cu Universul,
Odată cu casa,
Iar casa cu masa
Și masa cu vaza
Și vaza cu apa,
Iar apa cu floarea,
Care nu mai STAU,
Ci STAU în MIȘCARE,
MIȘCAREA-n REPAOS,
REPAOSU-n MIȘCARE,
Deci... TOTUL SE MIȘCĂ,
Atuncea când STĂ
Și STĂ când se MIȘCĂ,
Dar noi nu simțim.
La fel și în lume,
La fel și în viață,
Tăcerea-i... Vorbire,
Vorbirea-i... Tăcere,
Mersul e... ședere,
Șederea e... mers,
Mâncatu-i... răbdare,
Răbdatu-i... mâncare,
Căderea-i... urcare,
Urcarea-i... cădere,
Curgerea e... stare,
Statu-i... curgere,
Moartea e... trăire,
Trăirea e... moarte.
Astfel putem spune
Că în Univers,
E ceva și nu e,
Omul nu percepe,
Dar s-o lămuri
Când va STA... MIȘCAREA. (Gheorghe Ionescu)
» mai multe citate despre urcare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
