unde

ÚNDE adv., conj. I. Adv. 1. (Interogativ) În ce loc? în care parte? Unde este? ♦ (Precedat de prep. 'de') De la cine? din ce loc? De unde ştiţi voi? ♦ La ce? la cine? Unde te gândeşti? ♦ (În loc. adv.) Unde şi unde = din loc în loc, ici şi colo. ♦ (În expr.) A (nu) avea de unde = a (nu) fi în stare, a (nu) avea posibilitatea să... Ia, dacă ai de unde, se spune pentru a arăta că ceva lipseşte, nu se găseşte. 2. Deodată, numai ce. 3. (Exprimă o negaţie) Unde se mai gândeau ele la copilărie? ◊ Expr. De unde (şi) până unde? = cum şi în ce fel? în ce împrejurări? în ce chip? (Da) de unde! = imposibil! cu neputinţă! II. Conj. 1. (Introduce o propoziţie circumstanţială de loc) În locul în care, încotro. Să se ducă unde ştie. ◊ (Cu nuanţă temporală) Să-ţi dau două mere, unde te opreşti să le mănânci? 2. (Introduce o propoziţie atributivă) În care. E un punct însă unde drumul nostru se bifurcă. 3. (Introduce o propoziţie completivă) Ştie unde este parcul. 4. (Pop.; introduce o propoziţie circumstanţială de timp) Când, în momentul în care. 5. (Pop.; introduce o propoziţie circumstanţială de cauză) Pentru că, din cauză că, deoarece. 6. (Precedat de prep. 'de', introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi. A adus 10 cărţi, de unde făgăduise 12. 7. (Condiţional; în expr.) De unde nu = dacă nu, în cazul când. – Lat. unde.

Sinonime: ÚNDE adv., conj. 1. adv. încotro. (~ te duci?) 2. conj. (prin Transilv.) inde. (Să se ducă ~ ştie.)

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia