ubicuitate
- UBICUITÁTE s.f. (Livr.) Însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité.
- Sinonime: UBICUITÁTE s. v. omniprezență.
- Ortografie: ubicuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. ubicuității
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
