turba
- TURBÁ, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. și: (pop.) turb] – Lat. turbare.
- TÚRBĂ1, turbe, s.f. Varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit mai ales drept combustibil. – Din fr. tourbe.
- TÚRBĂ2, turbe, s.f. (Pop.) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv).
- Sinonime: TÚRBĂ s. (prin Transilv.) mărăcie, (înv.) torf. (Cărbunele numit ~.)
- Sinonime: TÚRBĂ s. v. rabie, turbare.
- Sinonime: TURBÁ vb. v. înfuria, mânia.
- Ortografie: turbá vb. ind. prez. 1 sg. turbéz, 3 sg. și pl. turbeáză
- Ortografie: túrbă (cărbune, turbare) s. f., g.-d. art. túrbei pl. túrbe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia