dictionar roman englez

troian


  1. TROIÁN1, troiene, s.n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ P. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [Pr.: tro-ian] – Probabil din sl. trojanu.
  2. TROIÁN2, -Ă, troieni, -e, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care aparține Troiei, privitor la Troia, din (sau de la) Troia. ◊ Calul troian = a) uriaș cal de lemn construit, potrivit legendelor antice, după îndemnul lui Ulise, de locuitorii din Ahaia în timpul războiului troian și în care aceștia s-au ascuns, contribuind la căderea Troiei; b) fig. mijloc perfid folosit pentru subminarea cuiva. 2. S.m. și f. Locuitor al Troiei. [Pr.: tro-ian] – Troia (n.pr.) + suf. -ean.
  3. Sinonime: TROIÁN s. v. nămete.
  4. Sinonime: TROIÁN s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.
  5. Ortografie: troián adj. m., (persoană) s. m., pl. troiéni; f. sg. troiánă, pl. troiéne
  6. Ortografie: troián (nămete) s. n., pl. troiéne

Exemple pentru troian

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro