triumfare
- TRIUMFÁRE s.f. (Rar) Faptul de a triumfa; biruință strălucită. [Pr.: tri-um-] – V. triumfa.
- Ortografie: triumfáre s. f. (sil. tri-um-), g.-d. art. triumfării
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
