trimitere
- TRIMÍTERE, trimiteri, s.f. 1. Acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis1. ◊ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă instanță de judecată. 2. Scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate). 3. Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimétere s.f.] – V. trimite.
- Sinonime: TRIMÍTERE s. 1. v. expediere. 2. v. înaintare. 3. co-municare, transmitere. (~ unor vești.)
- Ortografie: trimítere s. f., g.-d. art. trimíterii; pl. trimíteri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
