tonic
- TÓNIC, -Ă, tonici, -ce, adj., subst. 1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accentul muzical al vocalelor şi al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. 2. S.f. (Muz.) Treapta întâi a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor. 3. Adj., s.n. (Substanţă, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant. – Din fr. tonique, it. tonico.
- Sinonime: TÓNIC adj. v. întăritor.
- Sinonime: TÓNIC adj., s. 1. adj. (FON.) accentuat. (Vocală ~; silabă ~.) 2. adj., s. v. întăritor.
- Antonime: Tonic – aton, atonic
- Ortografie: tónic adj. m., pl. tónici; f. sg. tónică, pl. tónice
- Ortografie: tónic s. n., pl. tónice
Exemple pentru tonic
- Încrederea în medic reprezintă pentru bolnav cel mai puternic tonic al sistemului nervos. (Tiberiu Ghiţescu)
» mai multe citate despre tonic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia