ton
- TON1, toni, s.m. Peşte teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon.
- TON2, tonuri, s.n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanţă de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanţă dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăţi muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcţional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniţia, a începe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Înălţimea cu care se pronunţă o silabă. ♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonaţie; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanţa felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-şi schimba atitudinea. 4. (Înv.) Accent. II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanţă a unei culori. 3. (Înv.; în expr.) A-şi da ton = a-şi da importanţă, aere. – Din fr. ton, lat. tonus.
- Sinonime: TON s. 1. v. tonalitate. 2. v. rezonanţă. 3. v. in-flexiune. 4. v. voce. 5. accent, intonaţie. (Vorbea cu un avânt şi un ~ plin de căldură.) 6. (FON.) înălţime, tonalitate. (Chineza literară are patru uri.) 7. v. nuanţă.
- Sinonime: TON s. v. accent, jgheab, lăptoc, scoc, uluc.
- Ortografie: ton (peşte) s. m., pl. toni
- Ortografie: ton (sunet, tonalitate, intonaţie, atmosferă, nuanţă) s. n., pl. tónuri
Exemple pentru ton
- Elaine Vassal: Aceea a fost o remarcă tăioasă deghizată într-un ton blând.
» mai multe citate despre ton...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia