tist
- ȚIST interj. Exclamație cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere; st! – Onomatopee.
- TIST, tisturi, s.n. (Înv. și reg.) Ofițer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.
- Sinonime: TIST s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, ofițer, șef.
- Sinonime: ȚIST interj. v. liniște, pst, st, tăcere.
- Ortografie: tist s. m./s. n., pl. tiști/tísturi
- Ortografie: țist/țst interj.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
