tirighie
- TIRIGHÍE s.f. Substață sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghíe, tirigíe s.f.] – Din ngr. trighía.
- Sinonime: TIRIGHÍE s. v. piatră de vin, tartru.
- Ortografie: tirighíe s. f., art. tirighía, g.-d. tirighíi, art. tirighíei
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
