timp
- TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s.n., (IV, înv. şi II) timpi, s.m. I. S.n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S.n. şi (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfăşurării unei acţiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. ◊ Loc. conj. Cât timp... = în toată perioada în care... ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat. Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu. Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată. (În) tot timpul = mereu, întruna. În acelaşi timp = simultan; de asemenea. ◊ Expr. E timpul (să...) = a venit momentul (să...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (şi aşteptat). ♦ (Înv.) Anotimp. 2. Perioadă determinată istoric; epocă. ◊ Expr. Pe timpuri = demult, odinioară. ♦ (La pl.) Împrejurări. III. S.n. Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S.m. şi (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mişcări, ale unei operaţii, ale unui fenomen, ale unei acţiuni etc. ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei maşini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor în patru timpi. ♦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie. V. S.n. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referinţă şi momentul în care se petrece acţiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului (V). – Lat. tempus, -oris.
- Sinonime: TIMP s. v. anotimp, cadenţă, etate, măsură, ritm, ritmică, rodul-pământului, sezon, tact, vârstă.
- Sinonime: TIMP s. 1. vreme. (ul trece pe nesimţite.) 2. v. pe-rioadă. 3. v. răstimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durată. 7. răstimp, (Transilv.) scopot. (În acest ~, el era plecat la cumpărături.) 8. (FIZ.) timp de înjumă-tăţire = perioadă de înjumătăţire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. dată. 13. v. răgaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) fază. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bătaie. (La primul ~ ...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)
- Ortografie: timp (fază a unei mişcări, a ritmului) s. m., pl. timpi
- Ortografie: timp (formă de existenţă a materiei, stare a atmosferei) s. n.
- Ortografie: timp (interval, categorie gramaticală) s. n., pl. tímpuri
Exemple pentru timp
- Niciodată nu ai timp pentru lucrurile importante.
- Acest certificat trebuie păstrat timp de 10 ani.
- Ai avut destul timp la dispoziţie.
- Arzătorul va fi preîncălzit timp de două minute.
- Avem timp berechet.
- Avem timp din belşug.
- Citesc o carte în timp ce mănânc.
- Cât timp trăieşti, speri.
- Ea are un ten deschis, în timp ce fratele ei îl are foarte închis.
- Există un timp pentru toate lucrurile.
- Nu avem timp de pierdut.
- Nu mai e timp de pierdut.
- Nu ştiu dacă voi avea timp să o fac.
- Nu ţi-a trebuit mult timp ca să faci asta.
- Pe ea o doare mereu câte ceva, în timp ce el nu e niciodată bolnav.
- Pe ea o doare veşnic câte ceva, în timp ce el nu e niciodată bolnav.
- Se foloseşte această suspensie timp de 10 minute.
- Soluţia este stabilă timp de o săptămână.
- Soluţia se poate păstra timp de câteva săptămâni.
- Îşi supăra sora în timp ce mânca o pizza.
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia