dictionar roman englez

timar


  1. TIMÁR1, timari, s.m. (Reg.) Tăbăcar. – Din magh. timár.
  2. TIMÁR2, timaruri, s.n. (Mai ales la pl.) Denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar. – Din fr. timares.
  3. Sinonime: TIMÁR s. v. argăsitor, tăbăcar.
  4. Ortografie: timár (tăbăcar) s. m., pl. timári
  5. Ortografie: timár (lot de pământ) s. n., pl. timáruri
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro