tarantula
- TARANTÚLĂ, tarantule, s.f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s.f.] – Din fr. tarentule.
- Sinonime: TARANTÚLĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
- Ortografie: tarantúlă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle
Exemple pentru tarantula
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia