tanc
- ȚÂNC, țânci, s.m. 1. (Fam.; uneori depr.) Copilaș, băiețaș. [Var.: (reg.) ținc s.m.] – Din magh. cenk.
- TANC, tancuri, s.n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.
- ȚANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. – Onomatopee.
- ȚANC2, (2) țancuri, s.n. 1. (În loc. adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit. 2. (Reg.) Bețisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan. – Et. nec.
- ȚANC3, țancuri, s.n. (Reg.) Vârf ascuțit și înalt de stâncă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken).
- Sinonime: TANC s. (MIL.) (rar) car de asalt.
- Sinonime: ȚÂNC s. v. puști.
- Ortografie: tanc s. n., pl. táncuri
- Ortografie: țanc/țanc-țánc interj.
- Ortografie: țanc (vârf de stâncă, bețișor) s. n., pl. țáncuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia