sunet
- SÚNET, sunete, s.n. 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație. – Lat. sonitus.
- Sinonime: SÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detună-tură, duduit, duduitură, ecou, răsunet, trăsnet, trăsnitură, vorbă, vuiet, zgo-mot, zvon.
- Sinonime: SÚNET s. 1. (livr.) son, (înv. și reg.) sun, (reg.) șteamăt. (e plăcute.) 2. (MUZ.) notă. (Scoate ~ acute.) 3. (înv.) răsunare. (Se aude ul clopo-telor.) 4. (FON.) (rar) son, (înv.) fonem. (Cores-pondența dintre litere și ~.) 5. v. foșnet.
- Ortografie: súnet s. n., pl. súnete
Exemple pentru sunet
- Cel mai melodios sunet este cel al preamăririi. (Xenofon)
» mai multe citate despre sunet...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia