sufocare
- SUFOCÁRE, sufocări, s.f. Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – V. sufoca.
- Sinonime: SUFOCÁRE s. 1. v. asfixiere. 2. v. dispnee.
- Ortografie: sufocáre s. f., g.-d. art. sufocării; pl. sufocări
Exemple pentru sufocare
- Singurătatea este piatra care apasă atât de profund și dureros omul, îl constrânge și îl reduce la un spațiu foarte îngust, până la sufocare: îl izbește de pământ, făcându-l să respire greu și cu mânie. Trăiește în spatele barierelor interioare. Această stare îi dă senzația că nu mai are dreptul la nimic. Urcă înălțimile mari cu mirosul de pământ în nări, pierzându-și momentul de reflecție. Imediatul imaginar îi dă senzația că se află atât de sus și că trebuie să plesnească din cauza preaplinului din interior. În fapt, e mai jos de firescul jos: atât de jos este că aude cum trosnesc pietrele la limita întunericului. Omul recurge la singurătate din nevoia de spațiu, dar procesul se desfășoară invers. Este clar că singurătatea trebuie redusă la momente de scurtă durată pentru a medita cu maximă luciditate... și atât. (Camelia Oprița)
» mai multe citate despre sufocare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia