suficient
- SUFICIÉNT, -Ă, suficienţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între ínsuficient' şi 'bine', cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună şi nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. s u f f i c i e n t e.
- Sinonime: SUFICIÉNT adj., adv. 1. adj. îndestulător, mulţu-mitor, satisfăcător. (O cantitate ~.) 2. adj. destul, îndestulător, (reg.) bugăt. (Provizii ~.) 3. adv. v. destul.
- Sinonime: SUFICIÉNT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megalo-man, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.
- Antonime: Suficient – insuficient, nesuficient
- Ortografie: suficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. suficiénţi; f. sg. suficiéntă, pl. suficiénte
Exemple pentru suficient
- E suficient să spunem.
- Trebuie să fie suficient de solide.
- Trebuie să fie suficient de stabile.
- Trebuie să fie suficient de tari.
- Proştii se plâng că nu sunt cunoscuţi de suficient de mulţi oameni. Înţelepţii se plâng că nu cunosc suficient de mult oamenii. (Confucius)
» mai multe citate despre suficient...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia