strugure
- STRÚGURE, struguri, s.m. Fructul viţei de vie, în formă de ciorchine; poamă. ♦ Compus: strugurii-ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, şi cu fructul o bacă mică, roşie, comestibilă (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strúgur s.m.] – Et. nec.
- Sinonime: STRÚGURE s. (BOT.) 1. ciorchine, (prin Ban.) scălan. (A mâncat un ~ cam acrişor.) 2. (Mold. şi Bucov.) poamă, (înv.) auă. (Vin din ~.) 3. stru-gurii-ursului (Arctostaphylos uvaursi) = (reg.) sărbezele (pl.); struguri-negri (Ribes nigrum) = (reg.) smorodin, coacăz negru.
- Ortografie: strúgure s. m., art. strúgurele; pl. strúguri
Exemple pentru strugure
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia