stat
- ȘTAT s.n. v. stat2.
- STAT1, state, s.n. 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus și controlat de stat1, care aparține statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor țării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état).
- STAT2, state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănești pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ◊ Stat de funcții = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcțiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituție etc. 2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă, socială etc. [Var.: ștat s.n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. s t a t o.
- STAT3, staturi, s.n. 1. Faptul de a sta. ♦ Ședere, rămânere, zăbovire. 2. Înălțime a corpului omenesc, statură; p. ext. înfățișare. ◊ Un stat de om = măsură pentru înălțimi (egală cu lungimea obișnuită a unui om). ♦ Trup, corp omenesc. – V. sta.
- Sinonime: STAT s. v. amplasament, așezare, caz, circumstanță, condiție, conjunctură, demnitate, făptură, ipostază, împreju-rare, înălțime, loc, postură, poziție, rang, situație, stare, statură, talie, titlu, toiag.
- Sinonime: STAT s. 1. țară, (înv. și reg.) stăpânire, (înv.) memlechet, politie, publică. (Un ~ înfloritor.) 2. v. putere. 3. stat federal v. federație.
- Sinonime: STAT s. ședere. (ul lui acolo a durat 3 zile.)
- Ortografie: stat (țară, tabel) s. n., pl. státe
- Ortografie: stat (ședere) s. n., pl. státuri
- Ortografie: stat (înălțime a corpului omenesc) s. n., pl. státuri
Exemple pentru stat
- Nu e de stat aici!
- Îi părea rău că n-a stat acasă.
- Acum știu ce e acela un om de stat; este un politician mort. Avem nevoie de mai mulți oameni de stat. (Bob Edwards)
» mai multe citate despre stat...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
