spornic
- SPÓRNIC, -Ă, spornici, -ce, adj. 1. Îmbelșugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care ține mult, care nu se consumă repede; economic. ♦ Fig. (Pop.) Vorbăreț. Spornic la vorbă. 2. Care are spor2 la treabă; harnic, vrednic. ♦ Care prilejuiește o acțiune cu spor2, care se face cu spor2; la care se lucrează cu spor2. – Din sl. sporinu.
- Sinonime: SPÓRNIC s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbă-reț.
- Sinonime: SPÓRNIC s. v. sporiș, verbină.
- Sinonime: SPÓRNIC adj. economicos. (O mâncare ~.)
- Sinonime: SPÓRNIC adj. v. abundent, activ, bogat, bun, fecund, fertil, gras, harnic, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, muncitor, ne-obosit, neostenit, productiv, roditor, rodnic, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
- Ortografie: spórnic adj. m., pl. spórnici; f. sg. spórnică, pl. spórnice
Exemple pentru spornic
- Lângă cetate
Nebunul cetății spre turn
privește, călcând pe coturn.
Ce spornic e timpul, ce lin
prin noi strecuratul venin!
Bang-bang! Cât de bine ar fi
cetatea să uite o zi
că ceasul îi este stăpân!
Dar ornicul bate bătrân.
Izbânzile cui n-au căzut?
Și inima cui n-a tăcut?
Ah, luntrele toate spre-apus
un val aherontic le-a dus! (Lucian Blaga)
» mai multe citate despre spornic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
