sine
- SÍNE pron. refl. (Forma accentuată de acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin îŽnsuși') 1. (Precedat de prep. 'pe' sau înv. 'pre', având funcție de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepoziții, are funcție de atribut, de complement indirect sau de complement circumstanțial) Păstrează totul pentru sine însăși. ◊ Expr. De la sine = fără ajutorul sau intervenția cuiva, prin propriile forțe; din proprie inițiativă. (Substantivat) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în gând. – Lat. se (după mine, tine).
- Ortografie: síne pr. ac. acc., neacc. se, se- (se-aduce), -se (ducându-se), s- (s-a dus), -s- (dusu-s-a)
Exemple pentru sine
- Lauda de sine nu miroase a bine.
- Râde dracul de porumbe negre și pe sine nu se vede.
- Trenul sări de pe șine .
- Virtutea în sine e o răsplată.
- Dumnezeu, în Sine, este o unitate nedistinctă. El Își iese din Sine pentru scopurile lumii. (Sabelie)
» mai multe citate despre sine...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia