sfredel

SFRÉDEL, sfredele, s.n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuţite sau cu tăişuri şi folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelaţii formate din trei stele. – Din bg. svredel.

Sinonime: SFRÉDEL s. v. buclă, bulboacă, bulboană, cârlionţ, creţ, inel, ochi, ondulaţie, ondulă, spirală, val, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, zuluf.

Sinonime: SFRÉDEL s. 1. burghiu. 2. (TEHN.) (pop.) spiţelnic. (Cu ul se fac găuri în căpăţâna roţii căruţei.) 3. (ENTOM.) sfredeluş. (ul este omida fluturelui numit răchitar.) 4. (ASTRON.; art.) (reg.) spiţelnicul (art.), câinele-mic, iezii-caprei (pl.).

Vârtejul şi-a făcut gustul, şi-n mijlocul unui drum de ţară, lângă o curte, s-a înţepenit o clipă ca un sfredel, apoi s-a topit deodată, lăsând tot ce luase, baltă, la pământ. Iar cărăbuşul căzu pe-o bucăţică de hârtie albă şi rămase acolo, ameţit. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Şi din capătul drumului, ţanţoş, cu pieptul în platoşă, cu pintenii arcuiţi, venea un cocoş. "Ia! scap de unul şi dau peste altul, îşi zise cărăbuşul; ăsta mă-nghite!" Cucoşul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la cărăbuş şi a trecut mândru înainte. (Emil Gârleanu)
» mai multe citate despre sfredel...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia