semn

SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ◊ Loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ◊ Expr. (În superstiţii) Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însuşirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare. A da semn (sau semne) de viaţă = a se manifesta, a-şi vădi existenţa, a face să se audă noutăţi despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstitioşi ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douăsprezece constelaţii ale zodiacului. ♦ Probă, dovadă. ◊ Loc. adv. În (sau ca) semn de (sau că)... = dând dovadă de..., ca probă că..., ca argument pentru... 2. Gest, mişcare care exprimă un gând, o intenţie, o stare sufletească sau sugerează cuiva o acţiune. ♦ (Înv.) Semnal. Semnul de război. 3. Notă specifică, trăsătură distinctivă după care se recunoaşte un lucru, o fiinţă; semnalment; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaşte. ♦ Pată de altă culoare decât restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect aşezat într-un loc sau într-un anumit fel pentru a marca sau a despărţi ceva; indicator. ◊ Semn de hotar (sau, în trecut, de moşie) = piatră, stâlp etc. care marchează un hotar sau linia de demarcaţie a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Însemnare făcută spre a nu uita ceva. ◊ Semn de carte = fâşie îngustă de mătase, de carton, de piele etc. (special lucrată) care se pune între paginile unei cărţi pentru a indica pagina la care s-a întrerupt lectura. ♦ Loc marcat, ţintă pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare; urmă, pată. ♦ Urmă, cicatrice rămasă pe piele după o boală, o lovire, o rană etc. 6. Unitatea dintre un sens şi o indicaţie grafică. ◊ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuaţie folosite în scriere. Semne de punctuaţie = semne grafice (punct, virgulă, două puncte etc.) întrebuinţate pentru a despărţi, în scris, părţile unei propoziţii sau ale unei fraze sau propoziţiile şi frazele între ele. Semnele citării = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operaţiunilor matematice. Semne convenţionale = figuri simbolice întrebuinţate pentru a marca diferite notări pe hărţi, planşe etc. Semn diacritic = semn adăugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens şi un complex sonor. Semn moale = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă; p. ext. monedă. 7. Simbol, emblemă. ◊ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evocă o persoană, un lucru sau un fapt; amintire. – Lat. signum.

Sinonime: SEMN s. v. consemnare, criteriu, icoană, inscripţie, insignă, însemn, însemnare, menţiune, minune, miracol, normă, notaţie, notă, principiu, semnalment, ştire, veste.

Sinonime: SEMN s. 1. indicator, jalon, reper. (Ca ~ este un stâlp de piatră.) 2. (reg.) zăloagă. (~ de carte.) 3. marcă. (~ distinctiv aplicat pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de ~.) 5. (LINGV.) semn de punctuaţie = semn ortografic; semnele citării v. ghilimele; semn ortografic = semn de punctuaţie; semnul exclamaţiei v. semnul exclamării; semnul exclamării = semnul exclamaţiei, (rar) punct al mirării, punct de exclamaţie; semnul întrebării = (înv.) punct de întrebare, semn întrebător, semn răspunzător. 6. semn zodiacal = zodiac, zodie. 7. constelaţie, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.) 8. ţintă, (prin Transilv. şi Ban.) şaibă, (înv.) ţel. (Trage cu puşca la ~.) 9. (MED.) cicatrice, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. şi reg.) beleaznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas un ~ de la plagă.) 10. urmă. (N-a lăsat nici un ~ al trecerii sale pe aici.) 11. însemn, simbol. (Sceptrul era ul puterii domnitorului.) 12. dovadă, indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, probă, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul ...) 13. amintire. (Îi cere un ~ spre a nu-l uita.) 14. semnal. (La ul convenit, a apărut.) 15. ma-nifestare, simptom. (Are e de nebunie.) 16. piază, prevestire, (livr.) augur. (~ bun sau rău.) 17. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, notă, particularitate, proprietate, specific, trăsătură, (reg.) însuşietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (Câteva ~ esenţiale ale acestui fenomen.)

Ortografie: semn s. n., pl. sémne

Exemple pentru semn

Acest semn va avea o înălţime de cel puţin 3 mm.
Făcea semn cu mâna.
Mi-a făcut semn cu ochiul.
Poliţistul a făcut semn maşinilor să circule.
Un semn e de ajuns ca să pricepi.
Şi-au luat bun rămas de la noi făcându-ne semn cu mâna.
A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate.
» mai multe citate despre semn...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia