sabota
- SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter.
- ȘABÓTĂ, șabote, s.f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Schabotte.
- Ortografie: sabotá vb., ind. prez. 1 sg. sabotéz, 3 sg. și pl. saboteáză
- Ortografie: șabótă s. f., pl. șabóte
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia