ruina
- RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătăţii; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic şi moral ca urmare a unei sănătăţi precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.
- RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-şi) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner.
- Sinonime: RUÍNĂ s. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, surpătură, (reg.) ruină-tură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)
- Sinonime: RUINÁ vb. v. distruge, nenoroci, prăpădi.
- Sinonime: RUINÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. v. sărăci.
- Antonime: A (se) ruina – a (se) îmbogăţi, a (se) înavuţi
- Ortografie: ruiná vb. (sil. ru-i-), ind. prez. 1 sg. ruinéz, 3 sg. ruineáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ruinéze
- Ortografie: ruínă s. f., g.-d. art. ruínei; pl. ruíne
Exemple pentru ruina
- Realitatea e ruina unui basm. (Lucian Blaga)
» mai multe citate despre ruina...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia