rezon
- REZÓN, rezoane, s.n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.
- Sinonime: REZÓN s. v. argument, cauză, considerent, dreptate, îndreptățire, judecată, juste-țe, justificare, minte, mobil, motiv, motivare, motivație, pricină, prilej, ra-ționament, rațiune, temei, temeinicie.
- Ortografie: rezón s. n., pl. rezoáne
Exemple pentru rezon
- La pensionare, unui judecător i-a fost dat și bastonul de pensionar
Nu glumiți, nu vă dați coate,
Nu săriți, pe dânsul, toate.
Fetelor! Aveți rezon:
Dânsul are și... baston! (Gheorghe Culicovschi)
» mai multe citate despre rezon...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia