rezervatar
- REZERVATÁR, -Ă, rezervatari,-e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorială. 2. Adj., s.n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.
- Ortografie: rezervatár adj. m. (despre moștenitori), s. m., pl. rezervatári; f. sg. rezervatáră, pl. rezervatáre
- Ortografie: rezervatár adj. n. (despre stat), s. n., pl. rezervatáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
