realtoi
- REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi2 încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Re1- + altoi2.
- Ortografie: realtoí vb. (sil. -re-al-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realtoiésc, 3 sg. realtoiéște
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
