pupa
- PUPÁ, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare. – Lat. *puppare.
- PÚPĂ1, pupe, s.f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe.
- PÚPĂ2, pupe, s.f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa.
- Sinonime: PÚPĂ s. (ENTOM.) crisalidă, nimfă, (pop.) gogoașă, păpușă. (~ a unui fluture.)
- Sinonime: PUPÁ vb. v. căpăta, dobândi, obține, primi, săruta.
- Ortografie: púpa (direcție) s. f. invar.
- Ortografie: pupá vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 sg. și pl. púpă
- Ortografie: púpă (larvă, parte a navei) s. f., g.-d. art. púpei, pl. púpe
Exemple pentru pupa
- De-ai fi aici te-aș pupa! Dar așa să pup în vânt? Căci tu ești începutul și sfârșitul vieții mele, cu tine se-ncepe și se-ncheie gândul meu. (Mihai Eminescu)
» mai multe citate despre pup...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia