pui
- PUI1, pui, s.m., interj. I. S.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieșirea din ou până la maturitate. ◊ Expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic și mai slab) care se dă de pomană la înmormântare; b) copil mic, prăpădit; copil al nimănui; bastard. 2. Spec. Pui1 (I 1) de găină; carnea gătită a acestei păsări. 3. P. gener. Orice animal de la naștere până la maturitate. ◊ Expr. Pui de viperă (sau de năpârcă) = om rău, viclean, primejdios. 4. Ou sau larvă de insectă. 5. Copil. ◊ Expr. Pui de lele = a) copil din flori, bastard; p. ext. derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală. (Nici) pui de om = nici țipenie, nimeni. ♦ (Fam.; adesea la voc.) Termen de dezmierdare folosit când vorbești cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit. ♦ (Urmat de prep. 'de', care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv) Pui de mămăligă. Pui de pernă. ♦ (Urmat de prep. 'de', care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ) Pui de somn. Pui de bătaie. 6. Plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar. ♦ Spec. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, copileț. 7. (Pop.; la pl.) Cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul, pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești. ♦ (Reg.) Puncte de altă culoare pe fondul unei țesături; picățele. 8. Ambarcație mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. II. Interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă puii1 (I 2) sau alte păsări de curte. – Lat. *pulleus (= pullus).
- PUI2, pui, s.m. Puișor2. – Din scr. pulja.
- PUÍ3, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Reg; despre păsări) A face pui1. [Var.: puiá vb. I] – Din pui1.
- Sinonime: PUI s. v. bobiță, copil, mișină, picățea, sertar.
- Sinonime: PUÍ vb. v. copili, face, făta, goni, împere-chea, împreuna, încrucișa, înfrăți, naște, plivi.
- Sinonime: PUI s. I. 1. (pop.) făt. (ul iepei.) 2. prăsilă, progenitură, (Mold.) tinc, (înv.) prăsitură. (Pisica cu ii ei.) *3. (reg.) cățel. (ul unei insecte.) 4. v. copil. II. v. pernuță.
- Ortografie: pui (ființă, obiect mic, monedă, acțiune bancară) s. m., pl. pui, art. púii
- Ortografie: pui (cusătură) s. m., pl. pui, art. púii
- Ortografie: pui interj.
- Ortografie: puí vb., ind. prez. 3 sg. puiéște, imperf. 3 sg. puiá; conj. prez. 3 sg. și pl. puiáscă
Exemple pentru pui
- Este atât de scump acest pui de pinguin!
- Iar pui placa asta!
- Poți să-i pui cruce!
- Daca pui ban peste ban, se face curând morman.
- Din ou de drac, pui de drac iese.
- Ce pui la cale?
- De ce să pui o asemenea întrebare?
- De ce să pui o astfel de întrebare?
- Sper că nu vrei să-I pui pe drumuri a doua oară, nu?
- Dacă nu îl pui pe Dumnezeu pe primul loc în viața ta, nu îl pui pe locul care trebuie.
» mai multe citate despre pui...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia