pretoriu
- PRETÓRIU, pretorii, s.n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire.
- Sinonime: PRETÓRIU s. (IST.) (înv.) pretor. (~ la romani.)
- Sinonime: PRETÓRIU s. v. tribunal.
- Ortografie: pretóriu s. m. [-riu pron. -riu], art. pretóriul; pl. pretórii, art. pretóriile (sil. -ri-i-)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia