ponor
- PONÓR, ponoare, s.n. 1. (Pop.) Povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren. 2. Formă de relief rezultată prin asocierea liniară și laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect adâncit. – Din sl. ponoru.
- Sinonime: PONÓR s. v. gârlă.
- Sinonime: PONÓR s. v. râpă.
- Ortografie: ponór s. n., pl. ponoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
