polei
- POLÉI1, poleiuri, s.n. Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ Fig. Strălucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv).
- POLEÍ2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.
- Sinonime: POLÉI s. v. apărătoare, chiciură, promo-roacă.
- Sinonime: POLEÍ vb. a sufla, (înv. și pop.) a spoi. (A ~ un obiect cu aur.)
- Sinonime: POLÉI s. (MET.) ghețuș, (înv. și reg.) polediță, (reg.) poleială, policie, sticluș. (Afară e ~.)
- Ortografie: poléi s. n., art. poléiul
- Ortografie: poleí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poleiésc, imperf. 3 sg. poleiá; conj. prez. 3 sg. și pl. poleiáscă
Exemple pentru polei
- Țurțurul
Dintr-un picur, doi și trei,
Streașina a prins polei.
Țurțuri lunguieți, de gheață,
Strălucesc de dimineață.
Oana stă privind afară
Soarele de primăvară.
Barba gheții străvezie
Scânteiază-n raza vie.
Când, deodată, jale-adâncă!
Țurțuru-ncepu să plângă.
Stropi de apă, limpezi, iată,
Cad din barba sa-nghețată.
Oana, nu te întrista!
Noaptea, apa va-ngheța
Și, din picurii zglobii,
Mâine țurțuri noi vor fi. (Nina Cassian)
» mai multe citate despre polei...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia