ploconire
- PLOCONÍRE, ploconiri, s.f. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – V. ploconi.
- Sinonime: PLOCONÍRE s. înjosire, ploconeală, umilire, (fam.) căciuleală, căciulire. (~ cuiva în fața ...)
- Ortografie: ploconíre s. f., g.-d. art. ploconírii; pl. ploconíri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia