pliocen
- PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. S.n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. S.n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] – Din fr. pliocene.
- Ortografie: pliocén adj. m. (sil. pli-o-), pl. pliocéni; f. sg. pliocénă, pl. pliocéne
- Ortografie: pliocén s. n. (sil. pli-o-)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia