platnic
- PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s.m. și f. (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ◊ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic.
- Sinonime: PLÁTNIC s., adj. v. datornic, debitor.
- Sinonime: PLÁTNIC s., adj. plătitor. (Bun ~.)
- Sinonime: PLÁTNIC s. v. cauțiune, fidejusor, garant.
- Sinonime: PLÁTNIC adj. v. plătibil.
- Ortografie: plátnic adj. m., s. m., pl. plátnici; f. sg. plátnică, pl. plátnice
Exemple pentru platnic
- Celui ce nu e bun platnic i se dau garanții îndoielnice. (Homer)
» mai multe citate despre platnic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
