planton
- PLANTÓN, plantoane, s.n. Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostăși neînarmați. ♦ Ostaș care execută un schimb în serviciul de pază de mai sus; p. gener. orice persoană care face de pază într-un loc. ◊ Loc. adv. De planton = de pază, de strajă. – Din fr. planton.
- Ortografie: plantón s. n., pl. plantoáne
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia