plac
- PLAC s.n. (Azi mai ales în loc. adv.) Plăcere. ◊ Loc. adv. Pe (sau după) plac (ori placul cuiva) = după voia, după gustul (cuiva). După bunul plac (al cuiva) = după capriciul (cuiva). ◊ Expr. A fi la bunul plac al cuiva = a fi la discreția, la cheremul cuiva. – Din plăcea (derivat regresiv).
- Sinonime: PLAC s. 1. v. plăcere. 2. v. poftă.
- Ortografie: plac s. n.
Exemple pentru plac
- Nu îmi plac aceste remarci.
- De ce te-ai căsători cu o femeie dacă îți plac bărbații?
- Charlie: Herb, îți plac tufișurile?
Herb: Păi... îmi place un tufiș bine crescut. Cum l-a lăsat Dumnezeu.
Charlie: Mie îmi plac cele tunse.
» mai multe citate despre plac...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
