pizmuitor

PIZMUITÓR, -OÁRE, pizmuitori, -oare, adj. Pizmaş. [Pr.: -mu-i-] – Pizmui + suf. -tor.

Sinonime: PIZMUITÓR adj. v. duşmănos, inamic, nepri-etenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş.

Sinonime: PIZMUITÓR s., adj. v. adversar, duşman, inamic, potrivnic, vrăjmaş.

Ortografie: pizmuitór adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. pizmuitóri; f. sg. şi pl. pizmuitoáre

Un temperament liniştit şi voios, izvorât dintr -o sănătate deplină şi dintr-o organizare fericită, o minte luminată, vie, pătrunzătoare şi dreaptă, o voinţă cumpătată şi blândă şi în urma ei o conştiinţă curată – acestea sunt însuşiri pe care nici avuţia, nici rangul nu le poate înlocui. Căci, lucru adevărat, ceea ce este fiecine pentru sine însuşi, ceea ce-i rămâne şi în singurătate şi ce nimeni nu-i poate da nici lua, este pentru dânsul mai de căpetenie, decât ceea ce posedă sau decât tot ce poate fi el în ochii altora. Un om de spirit, în deplină singurătate, are o petrecere foarte bună cu propriile sale gânduri şi fantezii pe când un cap tâmpit nu poate scăpa de chinul urâtului nici cu cea mai felurită schimbare de societăţi, privelişti, plimbări şi petreceri. Un caracter bun, măsurat şi blând, poate să fie mulţumit în împrejurări strâmtorate; pe când cel lacom, pizmuitor şi răutăcios, nu va fi mulţumit nici în mijlocul tuturor avuţiilor. (Arthur Schopenhauer)
» mai multe citate despre pizmuitor...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia