pin
- PIN1 prep. v. prin.
- PIN2, pini, s.m. Arbore din familia pinaceelor, înalt până la 40 de metri, cu frunze persistente în formă de ace lungi, cu scoarţa roşcată şi lemnul rezistent (Pinus silvestris). ◊ Pin maritim = varietate de pin2 cu lemnul poros şi bogat în răşină, plantat pentru fixarea dunelor mişcătoare (Pinus maritima). – Lat. pinus.
- PIN3, pini, s.m. (Electron.) Terminal al unui circuit integrat. – Din engl. pin.
- Sinonime: PIN s. (BOT.) 1. (Pinus silvestris) (reg.) brad, căţuni (pl.), cetină, chifăr, jolcă, luciu, mălin, molete, molid, pinel, pinişor, pinuţ, schin, silhă, zadă. 2. pin pitic (Pinus pumilio) = jep, jneapăn, (reg.) căţăn, durzău.
- Ortografie: pin s. m., pl. pini
Exemple pentru pin
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2025 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia