pieptar

PIEPTÁR, pieptare, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în faţă sau pe umăr; bundiţă. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul şi spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului. ♦ Bucată de piele groasă cu care scrimerii îşi acoperă pieptul. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.

Sinonime: PIEPTÁR s. v. clină, coastă, coborâş, costişă, gură, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant.

Sinonime: PIEPTÁR s. 1. brasieră, pieptăraş. (ul se poartă direct pe piele.) 2. (pop.) laibăr, (Ban.) ciurtar, clintuş, prâsluc. (Un ~ ţărănesc din postav.) 3. v. bundă. 4. (reg.) piept. (~ la ham.)

O lăcustă
Mi-a umblat în păpădie
O goangă cu pălarie
Şi cămaşă stacojie.
Avea fuste şi manta,
Tăiate din catifea
Şi pieptar cu solzi de tiplă,
Căptuşit c-un fel de sticlă.
Domnişoarei cu trei rochii-i
Lăcrimau rubine ochii,
Să te-ntreb pe dumneata,
Cum venişi în iarba mea?
Şi de unde, domnişoară
De cristal şi scorţişoară?
După pana ce te-a scris,
Vii şi tu din somn şi vis.
Căci vopseli asemeni nu-s
Decît colo tocmai sus.
Unde sînt într-adevar
Pensule de-a fir-a-par
Şi zugravii de o şchioapă,
Meşteri scriitori cu apă,
Ce te-a suparat? Ţînţarul,
Păpurişul, nenufarul?
Aş fi vrut să stea s-o prind,
A venit încoa sărind
Şi-a plecat sărind într-alte,
Buruieni şi mai înalte.
Şi-aş fi vrut sa-mi stea întîi
Pe un vîrf şi s-o mîngîi.
Mi-a lasat atîta mic:
Bumbii goi, de păpădie. (Tudor Arghezi)
» mai multe citate despre pieptar...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia