patina

PATINÁ¹, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină¹. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină¹, a da patină¹. – Din fr. patiner.

PATÍNĂ¹ s.f. 1. Strat subţire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafaţă o pojghiţă de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influenţa agenţilor atmosferici, obiectele sau construcţiile de metal, de lemn, de piatră etc. şi care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

PATINÁ², patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheaţă cu patinele²; a practica patinajul. 2. (Despre roţile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcţia de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafaţă lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

PATÍNĂ², patine, s.f. 1. Obiect de metal format dintr-o şină şi elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina² (1), prevăzut cu patru rotiţe şi cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, şi care permite deplasarea pe sol în mişcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = şină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al maşinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere şi reglării înălţimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin.

Sinonime: PATÍNĂ s. cocleală, (pop. şi fam.) verzitură. (~ pe suprafaţa unui obiect.)

Sinonime: PATÍNĂ s. 1. (reg.) corcie, mâţă, pinten. (~ pentru alunecat pe gheaţă.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting.

Ortografie: patiná (a căpăta patină, a se da pe gheaţă) vb., ind. prez. 1 sg. patinéz, 3 sg. şi pl. patineáză

Ortografie: patínă (strat pe suprafaţa unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei

Am o pernă parcă-i piatră
şi un pat ca un mormânt
tăcerea la lună latră
Doamne eu mă nasc murind (Costel Zăgan)
» mai multe citate despre PAT...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia