paleocen
- PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Prima epocă a paleogenului (1), caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocene.
- Ortografie: paleocén adj. m. (sil. -le-o-), pl. paleocéni; f. sg. paleocénă, pl. paleocéne
- Ortografie: paleocén s. n. (sil. -le-o-)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia